Povestea Deliei

Ma numesc Adriana Raicu(Nita), iar data de 8 martie 2011 a fost una din cele mai fericite zile din viata mea, deoarece fetita mea, Delia-Georgiana, mi-a facut cel mai frumos cadou, de ziua mamei am devenit mama, la ora 2 dimineata mi s-a rupt apa mai exact la 37 de saptamani de sarcina, fiind si cu lichid amniotic in exces era normal sa nasc mai devreme.

Am nascut la maternitatea Giulesti, prin cezariana deoarece fetita incepea sa aiba probleme cu bataile inimii, trebuiau sa fie intre 120-170, iar ale ei scadeau pana la 70. S-a nascut cu 2720 g 54 cm si scor Apgar 9.

La 2 dimineata mi s-a rupt apa ,nu am avut dureri ,doar o stare de disconfort ,l-am sunat pe dl. Tarek cel care mi-a urmarit sarcina ,m-am dus la maternitatea Giulesti, m-au examinat intr-o sila de nedescris deoarece “am inundat” camera de garda si le-am dat de lucru, in loc sa doarma,in fine, am ajuns si in sala de nasteri pentru ca vroiam sa nasc normal,mi-au dat 2 supozitoare de dilatare ,dar fara efect ,nu aveam nici dilatatie, nici contractii ,nici o durere,m-au pus la un aparat unde ii urmareau bataile inimii fetitei mele,ceva nu era bine ,bateile inimii ale unui nou-nascut trebuiau sa fie intre 120-170,ale fetite mele coborau pana la 70,domnisoarele asistente de acolo au fost foarte de treaba,au dl.Tarek care m-a luat de urgenta in sala de operatie ,am nascut prin cezariana la 8:45 o fetita frumoasa (care e tati intreaga )cu scor Apgar 9 ,54 cm si 2720 g.Stiam ca ceva nu e in regula,am avut burta foarte mare ,lumea credea ca am gemeni,iar ea totusi era prea mica,nimeni nu ma avertizase ca ar putea avea vreo problema de sanatate.
La ora 9 vine sefa de la neonatologie si neonatoloaga, care a luat-o in primire,ma roaga sa ies pe hol ca sa discutam ceva,mi-au spus ca nu se stie daca fata mea o sa traiasca ,ca nu stiu exact ce problema are ,ca i-au baga o sonda pe gatulet si iese pe nasuc ceea ce nu e normal,si ca v-a fi dusa la spitalul Grigore Alecsandrescu , inchipuiti-va cata experienta au acesti doctori,nu stiau ce are fata mea,decat ca nu ii dau mari sanse de supravietuire,ca sa nu mai pomenesc de faptul ca eu eram operata de 24 de ore nu stateam nici jos,ma rezemeam de un perete,nu stiu de unde am avut atata putere, mi-am sunat sotul sa vina de urgenta ,l-a o jumatate de ora de la cumplita veste am auzit ambulanta ca a plecat m-am pus pe un plans de nu mai stiam de mine,ma bucuram ca am reusit sa ma strecor atunci ,ca altfel nu mai apucam sa imi vad fetita s-au poate nici nu ma anuntau de problema ei.

Sotul s-a dus la spital unde era fetita mea,iar eu am ramas singura in maternitate ,stateam in pat si plangeam ,imi venea sa le strang de gat pe acele femei care nu vroiau sa se duca sa isi alapteze bebicul pe motive ca vroiau sa doarma sau ca le durea capul,am crezut ca o sa innebunesc,punandu-mi intrebarea “de ce eu?de ce fetita mea?”
La Grigore Alexandrescu,sotul meu a luat la rand toate cladirile ,nimeni nu stia nimic despre fetita noastra,a gasit-o pe sectia de Chirurgie 2,unde la ora 20 au bagat-o in operatie cu diagnosticul de atrezie de esofag tip 3 ,ii lipsea o parte din esofag,operatia a durat 5 ore jumatate, care au fost groaznice,a fost anesteziata pe semnatura sotului pentru ca nu se stia cum o sa reactioneze,era riscul foarte mare sa nu se mai trezeasca din anestezie.I-au pus o gastrostoma (acel furtunas bagat in stomacel pentru a putea manca) ,i-au facut o gaurica la gat pentru a elimina saliva si i-au bagat o drena in plamanul drept pentru al curata de lichidul amniotic.Vreau sa ii multumesc dl.dr.Zamfirescu deoarece mi-a salvat fetita,a stiut de la bun inceput ce sa faca,nu a incercat sa ii lipseasca esofagul deoarece stia ca se va rupe si i sa ve agrava situatia .Dl.Zamfirescu a fost ca Dzeu pentru mine si pentru sotul meu,este un adevarat profesionist.Doua saptamani a fost internata la Terapie Intensiva ,aceste doua saptamani au fost atat de emotionante ,triste dar si fericite in acelasi timp,ma bucaram cand ma strangea de deget,cand misca un piciorus.Sa stiti ca exista acea legatura speciala intre sugar si mama ,eu ,in primele 6 zile mi-am visat fata de 2 ori,prima oara eram in locul ei pe o masa ,si ma pipaiam pe corp-imi lipsea un furtunas de pe mine-am sunat a doua zi la prima ora –fata mea respira singura-bucurie mai mare ca aceasta nu exista,si al doilea vis –mi-a spus fetita mea ca are medicatie mai usoara si mai putina –am sunat de dimineata ,fetita mea papa laptic.Pentru o zi m-am internat cu ea pe sectia de Chirugie 2,pentru a invata cum sa o ingrijesc ,atunci am tinut prima oara in brate,emotie mai mare nu exista ,am inceput sa plang de fericire si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de fata mea .12 ore am tinut-o numai in brate,i-am cantat,i-am povestit de cum e acasa ,dar ea dormea,era atat de linistita ,stia ca era la mami in brate.Acum suntem acasa si dorim sa o facem un bebelus normal, sa manance pe gurita.
Am ajuns acasa si am inceput sa ne interesam de cum o putem face un bebelus normal,sa pape pe gurita ,am inceput sa facem apel de donatii la toti cunoscuti si chiar mai departe pentru a o putea duce in Germania-singura ei posibilitate cu sanse de 90 % ca ea sa fie bine.

Din pacate,operatia finala a esofagului se poate face in Romania abia de la varsta de un an-un an jumatate,iar aceasta se face prin colon, unde se taie din intestinul gros si se inlocuieste esofagul. Aceasta operatie nu prezinta o foarte mare siguranta , existand posibilitatea unor complicatii in viitorul apropiat.

In majoritatea cazurilor care s-au operat in Romania a mai fost necesara inca o operatie (in cazurile bune). Intreband mai multi doctori si cu ajutorul internetului am aflat ca totusi exista si posibilitatea de a opera copilul in clinici particulare din strainatate mai exact in Germania unde au aparatura necesara pentru astfel de tratamente.

Delia are aproape 4 luni si pe 15 iulie 2011 suntem asteptati in Karlsruhe,Germania pentru operatie la domnul doctor Peter Schmittenbecher,ne rugam la Dzeu sa fie bine in continuare.